• Ideea regizorala: Nu exista liber arbitru. Exista predestinare. Suntem marionete in mainile propriului nostru destin desi avem permanent senzatia ca ne construim destinul singuri.

 • Viziunea regizorala a piesei: Spectacolul se intampla intr-o cutie neagra , intr-un cerc alb unde batranul si batrana isi desfasoara existenta. Diferitele intalniri cu oaspetii care vin din toata lumea sa interactioneze cu cei doi, sunt intalniri stabilite cu mult inainte.

        Fiecare gest, fiecare gand ,fiecare atitudine este stabilita de dinainte. Batranul si batrana nu au libertate autentica, au o pseudolibertate,doar o senzatie vaga a libertatii. Cel care se joaca cu cei doi in diverse intruchipari ( maini , marionete , papusi , iar la final chiar oameni ) este oratorul , intruchiparea Divinitatii. Ceea ce insa nici macar Oratorul nu controleaza este insusi Jocul de-a viata, a carui putere este mai presus chiar si de el. La final de spectacol Oratorul insusi fiind manipulat de o forta , nu se stie de cine dar nici nu mai are importanta, din mom ce pana si Dumnezeu este subordonat unui Dumnezeu mai mare. Batranul si Batrana mor in momentul in care vor sa iasa din cerc , sa-si depaseasca limita, conditia.