..legat de mine, atatea de zis si asa putine de facut....in concluzie, daca vrei sa ma cunosti, mai bine ma iei ca atare..Poti sa ma intrebi cati ani am, ce studii, ce pedigree, cu ce se ocupa mama sau tata dar nu ma intreba de ce fac radio...Asta fiindca, chiar daca nascut intr-un oras de pescari, sunt copil de "intelectuali semanatoristi" din care tatal voia initial a cultiva cunoastere, ca atunci cand sunt mare sa ma fac arhitect si sa insamantez intru ridicare o mandrete de casa cu vedere la cetina de brad si prispa la apa de izvor si ferestre ce se duc dupa soare...Intre timp s-a razgandit si mi-a urat sa ajung cantaret..de opera..Asadar, mi-am antrenat simturile artistice, sub indrumarea palmelor parintesti, in arte plastice si pian, abandonate ulterior pentru sesiuni de ascultare pe furis de metale mai mult sau mai putin grele...Liceul m-a prins cu nasul in carti si auzul in difuzoare, departe de urechile parintilor, de unde susoteau "Depeche Mode". De aici si intelegerea profunda pentru "enjoy the silence". Tot in liceu, contrar vocatiior de arhitect sau primadona, si contrar previziunilor si obiectivelor pe care mi le-am fixat in viata, ma apuc de radio cu norma saptamanala. Fan "Violator" si "Policy of truth" si in perioada liceului, nealiniat la tendinte din cauze pur hormonale astfel suferind de lipsa "perciunilor de depeche". In facultate (umanista si ea), realizez ca tot radioul este cel care imi ocupa majoritatea timpului si constat ca mi-am ratat iremediabil vocatia de cosmonaut sau musafir, dorinte ascunse inca din copilarie. M-am rezumat totusi la a o face pe musafirul si a-mi imagina cate lucruri poti descoperi (o data ce inaintezi in varsta) ca poti face in imponderabilitate... In rest, aranjez muzici la bataie de mult timp, iar tot ce-mi pica in mana si are tangente cu conceptul "buton" capata insemnatate vocal-instrumentala sau onomatopeica, dupa caz. Muzica electronica incepe sa-mi ocupe din ce in ce mai mult timp o data cu radioul si noptile de alta data devin amintire in raport cu evenimentele de pe oriunde, dedicate genului. Cu toate astea, boem si nostalgic intru preocupari scolaresti si nerealizand ca a fi barbat inseamana a tine 6 luni arma in mana, ma apuc de a doua facultate, jurnalism. Intrarea in UE ma prinde astfel cu nasul in ziarele colegilor de metrou sau tramvai si cu vocea in urechile celorlalti...
      Printre altele, mananc nesanatos si visez la bucataria italieneasca, fumez in locuri publice si iubesc femeia (prietena). Nu-mi plac revistele pentru barbati (cu redactor sef femeie), zatul din cafea, femeile rapide calare pe masinile bune din expozitii de gen, oamenii care prefera sa-ti spuna o parere dar nici o data nu-ti dau un sfat, sa vorbesc despre mine fiindca sunt tentat sa ma laud, mediocritatea, ciorba de burta, suprarealismul din povestile amicilor de pahar, campionatul intern de fotbal....Nu sunt tentat sa "flirtez cu micul ecran", singurele zambete generoase fiind cele catre camerele de supraveghere sau radarele de pe strazile capitalei... Pe termen scurt, ProFM, planuri de Ibiza, invatzat "Luceafarul" pe de rost, o alta masina si curiozitati legate de cum as putea investi prima pensie... Parintii, in final multumiti si ei ca daca tot fac radio, macar am carte de munca....Pe termen lung...trebuie definit mai intai termenul de lung...